Where there's a will there's a way.

Daca ne straduim un pic..mai mult, consider ca putem sa ne indeplinim dorintele, daca acel lucru este ceea ce ne dorim cu adevarat. Noi decidem ce sa facem, ce ne place, ce vrem, incotro sa ne indreptam si depinde de noi sa ne creeam o cale.
Cred in destin, dar nu si ca totul este scris intr-o carte si nu putem schimba nimic, acesta fiind principalul motiv pentru care sustin ca putem lupta pentru ceea ce vrem. Nu cred ca trebuie sa asteptam acel ceva si sa ne gandim ca daca ne este destinat se va intampla, cred ca avem o putere asupra vietii noastre, deci putem lua decizii importante si daca avem si un pic de noroc de partea noatra cu atat mai bine. Iar daca am luat decizia gresita..so what? Putem gandi pozitiv si sa invatam din greselile pe care le facem.

Idolul pe care nu il am.

Nu am inteles niciodata si nu stiu daca voi intelege vroedata de ce unele persoane sustin ca au un "idol". De obicei, idolii sunt acele persoane faimoase, cunoscute, care au un caracter dual, in public afisand un alt om, arareori parintii sau persoane cunoscute de noi. Nu vad importanta in a avea un idol, deoarece nimeni nu este perfect si nu ne putem construi viata in fuctie de ce fac altii, ci dimpotriva ar trebui sa fim capabil de a lua singuri decizii si de a a avea propriile noastre ganduri, opinii referitor la diverse subiecte.
Pentru mine un idol ar trebui sa fie o persoana perfecta, persoana de la care pot invata tot, insa nu cred in existenta ei si sincera sa fiu nici nu mi-ar placea sa existe, nici nu cred ca si-ar gasi locul pe aceasta planeta. A fi perfect intr-o lume imperfecta ar putea fi dificil si dezamagitor.
Pot invata arta de a fi mai bun de la o singura persoana? Imagineaza-ti ca ar exista un om care aproape a atins perfectiunea, ca a reusit sa acumuleze un mare bagaj de cunostiinte si intelepciune. Credeti ca a invatat totul de la o singura persoana, sau poate este doar un om inteligent, care a citit suficient de mult, are o minte deschisa sau a avut ocazia de a calatori in jurul lumii si de a descoperi noi culturi...?
In concluzie, nu imi pot inchipui cine de pe planeta asta ar putea fi considerat un idol in adevaratul sens al cuvantului. Personal, incerc sa preiau, sa invat si sa aplic lucrurile bune de la mai multe persoane, in nici un caz de la una singura.

Carpe diem.

Carpe diem...traieste clipa, suna frumos, ideal, firesc, dar cum faci asta in zilele noastre, in societatea in care traim, o societate in care oamenii sunt asa cum ii stim cu totii, stresati, nervosi,mereu in pas alert. Putini sunt aceia care si-ar asuma riscul de a trai clipa si de a nu se mai gandi la ce va fi, la viitor, la consecintele faptelor lor si hotarasc ca acum e momentul, momentul in care trebuie sa traiasca, si sa renunte la rutina cea de toate zilele. Desi ador ideea de "carpe diem", de tot ce presupune acest concept, recunosc totusi ca nu pot, nu pot mereu sa fac ceva si sa nu ma gandesc imediat si la implicatii si da, m-am lasat prinsa de societate. Dar sunt o persoana tanara, incerc sa fiu optimista, pe cat posibil, sa ma mai las si dusa de val, sa ma bucur, sa rad...sa ma impart intre viata obisnuita si viata visata, una fara complicatii, sa nu-mi para rau si sa traiesc pentru ca despre ziua de maine chiar nu stiu nimic.